Evenimente, Editura Vremea

Filosofia – dragoste de frumos. Un posibil manual pentru elevi si studenti

Volumul se adreseaza liceenilor si studentilor dornici sa cunoasca filozofia antica, precum si tuturor celor interesati de aceasta stiinta fundamentala a omenirii.

Autorul face o incursiune prin diversele scoli de gandire, oprindu-se asupra marilor filozofi greci, a caror opera o incadreaza in context si o prezinta intr-un mod atractiv, folosind un limbaj accesibil.

domnul Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii Nicolae Iorga a Palatului Culturii din Ploiesti

conf. univ. dr. Ioan Done, seful catedrei de Economie si Administrarea Afacerilor

Va rugam confirmati participarea la adresa de e-mail miruna.lepus@edituravremea.ro.

Va invitam la lansarea cartii "PRIGOANA. Documente ale procesului C. Noica, C. Pillat, S. Lazarescu, A. Acterian, Vl. Streinu, Al. Paleologu, N. Steinhardt, T. Enescu, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu si altii"

Cu ocazia implinirii a 50 de ani de la pronuntarea sentintei in „procesul intelectualilor”

Pe 1 martie 2010 se implinesc 50 de ani de la pronuntarea sentintei in procesul C. Noica, C. Pillat, S. Lazarescu, A. Acterian, Vl. Streinu, Al. Paleologu, N. Steinhardt, T. Enescu, S. Al-George, Al. O. Teodoreanu si altii.

Cu aceasta ocazie, editura Vremea publica o editie revizuita si adaugita a documentelor procesului, aparute in 1996 sub titlul Prigoana.

Documentele, intocmite de securitatea si justitia comunista, poarta pecetea falsului, fiind expresia intereselor acestor institutii aflate in slujba conducerii P.C.R. Adevarul nu poate fi citit decat printre randuri, cu constiinta faptului ca, inca din punctul de pornire, procesul este marcat de abuz, nedreptate si minciuna. Semnaturile anchetatilor, smulse prin amenintari si batai, certifica numai intensitatea terorii exercitate asupra lor. Este limpede ca formularile agramate, calificativele ridicole insotind obsesiv numele unor personalitati („legionarul”, „tradatorul de tara”, „fugarul” etc.), afirmatiile stupide nu pot apartine celor care au semnat opere intrate in patrimoniul culturii romanesti.

Este necesara, prin urmare, o lectura critica a documentelor din acest volum. Ele sunt redactate din perspectiva anchetatorului si pentru a sluji intereselor regimului comunist. Relatarile doamnei Simina Mezincescu dezvaluie imprejurarile in care s-a desfasurat ancheta si marea „distanta” dintre cele declarate de inculpati la ancheta sau proces si cele consemnate in actele oficiale. Aceste doua planuri trebuie mereu avute in vedere la citirea documentelor din volum, documente care releva imaginea dorita si creata, in cele din urma, de autoritatile comuniste, interesate in organizarea procesului. (Florin Constantiniu)

Prezentarea cartii "Povestile unui domn din Bucuresti - Dinu Roco", miercuri, 3 februarie, la M.L.R.

Miercuri 3 februarie la ora 12 va avea loc la Muzeul National al Literaturii o prezentare a cartii Povestile unui domn din Bucuresti - Dinu Roco, insotita de evocarea personalitatii carturarului Dinu Roco, fiul inginerului Mihai Roco, constructorul Muzeului Antipa.

Vor vorbi:

Victoria Dragu Dimitriu, autoarea cartii

Silvia Colfescu, directorul editurii Vemea

George Tei, scriitor

"Mitologii urbane. Orasul si literatura", conferinta sustinuta de Andreea Rasuceanu, vineri 29 ianuarie la U.S.R.

Problemele Patrimoniului Bucurestilor la inceput de an si guvernare

In zilele de 26 si 27 ianuarie are loc in amfiteatrul Bibliotecii Academiei o dezbatere sub genericul

Problemele Patrimoniului Bucurestilor la inceput de an si guvernare.

Dezbaterea este axata pe situatia patrimoniului bucurestean, primejduit de haosul imobiliar care devasteaza Capitala. Organizata de grupul Civic Bucuresti, cu sprijinul Academiei Romane, al Administratiei Monumentelor din Primaria Capitalei si al Asociatiei Ateneum, manifestarea a adunat laolalta personalitati bucurestene, istorici, arhitecti, istorici de arta, conducatori de ONG-uri, jurnalisti, cetateni ingrijorati de viitorul orasului lor. Cuvantul inaugural a fost rostit de acad. Ionel Haiduc, Presedintele Academiei. Problematica avuta in vedere a fost prezentata de ing. Dan Ghelase, presedinte al ARTRAD. Printre invitati s-au numarat prof. univ. Oliver Velescu, arh. Dorin Stefan, arh. Dan D. Ionescu, arh. Ruxandra Nemteanu, arh. Lucian Mihaiescu, prof. univ. Dan Mohanu,arheolog Ioana Bogdan Cataniciu, cercetator Adriana Stroe – istoric de arta, Codruta Nedelcu – director executiv al ARIN, Msgr. Ioan Robu. In cuvantul lor, ei si-au expus opiniile asupra devenirii urbanistice ale Bucurestilor, aplecandu-se cu precadere asupra amenintarilor la care sunt supuse monumente istorice de prima marime ale orasului; a fost dezbatuta si situatia catastrofala a Rosiei Montane. Discutiile au fost moderate de Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea. Pentru maine, 27 ianuarie, este asteptata cu interes interventia istoricului Emanuel Badescu.

In partea a doua a dezbaterii, care va avea loc in 27 ianuarie, de la ora 12, sunt asteptati primarul Bucurestilor, Dr. Sorin Oprescu si Ministrul Culturii, Dl. Kelemen Hunor, carora participantii le vor putea adresa intrebari cu privire la demersurile autoritatilor bucurestene in vederea conservarii patrimoniului istoric al orasului. Incheierea lucrarilor va fi marcata de concluziile acad. Ionel Haiduc, Presedintele Academiei.

Editura Vremea a primit Trofeul Gaudeamus

In cadrul festivitatilor de inchidere a targului de carte Gaudeamus, Editura Vremea a primit Trofeul GAUDEAMUS la categoria „edituri care au publicat mai putin de 50 de titluri in anul 2008”, premiu acordat prin votul publicului.

Multumim organizatorilor targului, cititorilor nostri si tuturor celor care ne-au vizitat la Gaudeamus!

Interviu cu Andreea Rasuceanu si imagini de la lansarea cartii "Cele doua Mantulese"

Cartea s-a nascut dintr-o curiozitate care s-a ivit cu siguranta in mintea fiecarui cititor al nuvelei Pe strada Mantuleasa. Si anume: cine era cu adevarat Mantuleasa? De ce in nuvela lui Eliade e un personaj masculin? Care e etimologia numelui? Mi se pare semnificativ ca de data aceasta datele fictionale au dus la o cercetare de tip istoric, si nu faptele istorice au fost valorificate literar, cum se intampla indeobste.

Cine esti tu? Pasiunea pentru Bucurestii vechi are vreo legatura cu locul unde ai copilarit, lecturile tale, cu anumite momente din viata ta?

Cred ca intrebarea nu se refera atat la curriculum-ul meu, cat la biografia mea si la calitatea mea de locuitor al Bucurestilor. Sunt un om pasionat de istoria orasului in care traieste, profund nefericit din pricina lipsei de initiativa a celor care ar avea puterea sa faca ceva in privinta punerii in valoare a istoriei si, implicit, a identitatii Bucurestilor: e important ca oamenii sa stie povestea locurilor in care traiesc, e un pas esential in procesul de autocunoastere, in raport cu spatiul care ii defineste. Sunt bucuresteanca, si parintii mei la fel, am copilarit jumatate intr-un cartier din Balta Alba, sufocat de verdeata, intr-un bloc comunist pe care acea nostalgie a paradisului copilariei reuseste sa-l transfigureze suficient cat sa devina un palat de marmura alba, jumatate intr-o mahala din afara Bucurestiului, deci fara prea mare legatura cu orasul vechi. Dar indelungile plimbari cu bunicii mei prin maruntaiele orasului, incepand cu Cismigiul si cinematografele din zona lui, terminand cu stradutele din jurul Foisorului de Foc, unde locuiau, intr-o casa labirintica, niste rude indepartate, cu siguranta si-au pus amprenta asupra imaginarului meu. Nu a existat un moment in care m-am hotarat sa citesc si sa scriu despre Bucuresti, a fost un proces de durata, ca orice indragostire, imperceptibil la inceput, obsesiv dupa.

Povesteste-ne un moment special din timpul cercetarii tale, care inteleg ca a durat doi ani.

Au fost multe momente speciale, pe parcursul cercetarii... Cele mai spectaculoase se leaga de descoperirea manuscriselor de la Arhive, de febra care a insotit intregul proces de cautare. Un moment insmenat a fost cand am descoperit ca pivnita cu semne din nuvela lui Eliade, aflata pe locul scolii Mantuleasa, chiar existase, prilej de nemultumire pentru proprietara care nu-si putea ridica fundatia casei din pricina adancimii acesteia... Sau cand am descoperit documentul semnat de cele doua Mantulese, cu propriile lor inele cu peceti.

N-am stiut nici macar ca ma voi adanci atat de tare in aceasta cercetare de tip istoric, adica nu am indraznit sa sper ca voi gasi atatea lucruri legate de evolutia strazii si a locuitorilor ei. Nu m-am gandit ca va deveni o carte, si oricum nu in aceasta forma, ci in paralel cu studiul despre harta semnelor eliadesti, care inseamna o mare parte din lucrarea mea de doctorat. Ideea de a publica studiul separat mi-a venit intr-o seara, intr-o cafenea de pe langa strada Batistei, in vreme ce stateam de vorba cu o buna prietena.

Cine e, de fapt, aceasta Mantuleasa, si ce a facut ea atat de important incat sa ramana in istorie?

Pai depinde la care din cele doua Mantulese va referiti... Stanca, sotia lui Mantu cupetul, sau Maria, sora sa, de numele amandurora se leaga strada Mantuleasa, ca si biserica. Totusi, fiind vorba despre pamanturile de dota ale Stancai (cele pe care s-a ridicat biserica), cred ca numele strazii si al zonei se leaga in primul rand de ea. Aceste doua femei au reusit, in tulburat miez de secol XVIII, sa ridice „din temelie”, cum il asigura ele pe cititorul pisaniei, aceasta biserica pe care toti bucurestenii ar trebui sa mearga sa o vada, ea fiind singura martora a trecerii a trei veacuri pe strada Mantuleasa...

Cum te-ai „simtit” in perioada aceea? Ti-ar fi placut sa traiesti pe atunci? Pentru ce obiect anume ai invidia-o pe Mantuleasa?

Cred ca toti cercetatorii se indragostesc de perioada pe care o studiaza. Pentru mine a fost o surpriza, nu ma gandisem ca ma voi opri cu cea mai mare placere asupra secolului al XVIII-lea. Mi-ar fi placut sa traiesc in acel Bucuresti, chiar cu neajunsurile lui. Mi-as fi dorit sa traiesc in casa Mantulesei, asa cum trebuie sa fi fost, pierduta in adancul livezilor si gradinilor care acopereau buna parte din Bucuresti, asa cum se poate vedea din planurile orasului, pana spre sfarsitul secolului al XIX-lea. De invidiat, cu siguranta as fi invidiat-o pentru „tremuratoare”, bijuteriile ce amintesc de farmecul Orientului si, mai departe, de cel al Bizantului.

Cum ti-ai dori sa-ti fie receptata cartea? Ca o carte stiintifica, un studiu interdisciplinar, un eseu ce jongleaza pe granita dintre fictiune si nonfictiune?

Nu am scris cartea cu o reteta in minte. A fost o eliberare de limbajul mai degraba strict pe care il cere redactarea unei teze de doctorat. Cred ca am incercat sa scriu o carte in care sa se poata „trai”, sa existe acea atmosfera in care cititorul sa poata evada pe parcursul lecturii. De aceea exista si un dosar de imagini, menit sa asigure suportul vizual al informatiilor din carte: fotografii de epoca, planuri ale orasului, imagini cu franturi din fresca bisericii, cu documente etc. Mi-am dorit ca acela care va cumpara cartea mea sa-si poata reconstitui mental propria istorie a strazii Mantuleasa: pentru ca, asa cum spunea Mircea Eliade, istoria „reala” a unui loc nu este cea propriu-zisa, bazata pe sursele documentare, ci cea mitica – sper ca cititorul cartii mele va integra mitologiei lui personale acest colt bucurestean, cu povestile lui.