Soţii Vulpescu au fost un cuplu cât se poate de interesant pentru lumea literară românească, un cuplu-simbol pentru independenţa opiniei şi pentru distanţarea de vreun cerc literar de interese (sună cumva expresia asta!). .

Auzisem „lucruri” despre cuplul Vulpescu, chestiuni aruncate ici şi colo, mici răutăţi dâmboviţene. Că el a scris în România Mare sau că a fost senator şi membru în Consiliul Naţional al Audio-vizualului. Că ea, pe care o ştiam doar din ce citeşte toată lumea (sîc! – cine mai citeşte?), adică „Arta conversaţiei”, ar fi fost împotriva regulii cu „î” din „a” şi a lui „suntem”. Orice am auzit despre soţii Vulpescu s-a pierdut în paginile acestei cărticele, care grupează patru interviuri luate Ilenei şi unul luat lui Romulus de către Ion Jianu. Continuarea AICI.