Drama intelectualului – care se vede înlăturat treptat dar definitiv de la viaţa comunităţii ce pare să nu mai aibă nevoie de cunoaşterea şi cunoştinţele lui, care nu poate să înţeleagă şi să accepte rugul aprins al cărţilor şi care, adâncit în refugiul ultim al lecturii din berjera lui, alunecă încet în atotstăpânitoarea reverie‑nebunie – se profilează cel mai puternic în universul acaparator al cărţii.